Questa settimana vi proponiamo un terzo racconto contenuto nella rubrica “Ajò a fuedhai” che, per il secondo anno consecutivo, l’Associazione Culturale e di Promozione Sociale “Sinnai e Dintorni” cura con la finalità di diffondere e tutelare le tradizioni e i valori storico-culturali della nostra terra.

Anche questo racconto, come tutti gli altri precedentemente proposti, appartiene alla tradizione sarda e fa parte della corposa collezione raccolta nel tempo, rivista e corretta in limba sardo-campidanese da Bruno Orrù, esperto conoscitore sinnaese della lingua e cultura sarda. Il  racconto odierno fa parte de “is pastorinas” e si intitola “Santu Martinu De Paraulas Bonas “.

Ricordiamo che gli interessati possono accedere gratuitamente ai contenuti dell’intera rubrica “Ajo’ a fuedhai” (racconti e lezioni di grammatica) cliccando qui. 
Buona lettura e serena domenica a tutti.

(Luca Olla)

Su contu chi bolu contai oi est unu de is contus prus connotus e prus stimaus de sa genti Sarda. De custu contu puru nci sunt diferentis versionis cun piticas diferentzias chi no cambiant sa sustantzia de su contu. Gosaisidhu

(Bruno Orrù)

Santu Martinu, aiat pigau sa bisura de unu poboritedhu e bandàt de domu in domu a circai s’allemusina e, candu arribàt in d-una bidha, bandat sempiri a sa domu de su prus arricu, aici, a fortza de girai, bandàt sempiri a is matessis domus in dognia bidha. In d-una bidha massimamenti, dhu tratànt mellus de is atras bidhas, su meri, arricu che mai, teniat una bella filla in edadi de coiai. In custa domu no dhi fiant ammancai nudha e dhu lassànt a crocai puru. Custu poita sa genti abarràt allucada de is contus chi Santu Martinu contàt e fiat prexeri su dhu ascurtai. Fiat puru prexeri a ascurtai is contzillus bonus e giustus chi arrennesciat a donai. Po custa arrexoni, sa genti dhu tzerriàt “Martinu de Paraulas Bonas”.

Ma fit sutzediu chi, prima de lompi Martinu, a sa domu de-i custu proprietariu, si fit presentau su Dimoniu, beni cumpostu, bravu fuedhendi e in is formas de unu bellu piciocu. Si fit presentau a domu de su proprietariu po pregontai sa manu de sa filla chi teniat e, narendi di essiri arricu e istudiau aiat fatu tropu bella figura cun su meri de domu, su cali fit abarrau cuntentu e prexau de fai coiai sa filla cun custu piciocu. Aici su proprietariu aiat pregontau a su piciocu de torrai cun su babbu e sa mamma po is fuedhus segurus e issu, aiat correspostu ca aiat a essiri torrau su sabudu beni acumpangiau. Sa mamma, perou, no fit meda cuntenta, ca poita dhi pariat ca su piciocu no fessit de modas bellas e dhi pariat chi candu castiàt sa filla dha spollessit cun is ogus.

A dognia manera, sa nova de s’acabbamentu de sa coia aiat girau de buca in buca e de bidha in bidha, lompendi a is origas de Santu Martinu, su cali, scipia sa nova, sentz’e duda peruna, si fit postu in camminu po lompi a domu de s’amigu. Appena lompiu su proprietari dhi aiat nau ca cust’orta no dhu podiat arriciri e tenni in domu, ca poita teniant una coia de acabbai e no sciiat innui dhu acabidai po no fai figura leggia cun is istrangius. Martinu, sentz’e peruna timoria dhi aiat nau… “no nc’est abbisongiu chi mi tengasta in pranta de manu, tui faimì crocai in s’aposentu de a-nca est su burricu, aici deu potzu intendi su chi si narais e si potzu donai bonus contzillus”. E aici aint fatu.

Su sabudu, a mericedhu, fit arribau su piciocu cun d-una cambarada de genti, totus a cuadhu cun is ferrus luxentis chi, comenti camminànt, bogànt fradhissa in s’impedrau.

A chini prus aiat portau prendas de donai a sa picioca e cudha, a s’acabada, pariat Sant’Arega de is prendas chi portàt apitzus. Spaciau cun is prendas aiant cumintzau a cenau e, pustis de s’essi beni satzaus, su babbu de su sposu aiat cumintzau a pregontai ita depiat portai sa picioca in coianza e, chi su babbu de sa sposa naràt ca dhi depiat donai duxentus iscudus, su babbu de su sposu naràt ca nde dhi donàt duamilla a su fillu, chi su primu naràt unu jù de bois, s’atru narat binti bois e aici a innantis, fendi sbregungiri su babbu de sa sposa cun totu sa palleria chi ndi bogàt. Ma comenti furint fuedhendi, de s’aposentu de su burricu si fit intendiu unu sterrudu e su babbu de su sposu aiat cumentzau a si ndi arriri narendi: “ E ita cosa, su burricu tzegu nci teneus”. Scubetu in custa manera su babbu de sa sposa aiat tzerriau a Martinu e dhu aiat cumbidau a si setzi cun issus. Biendidhu, su babbu de su sposu aiat nau: “Balla in custa domu no ammancat nudha, nc’est su pezzenti puru” e narendi aici aiat ghetau tres arrialis a terra. Martinu aiat arregotu is tres arrialis, dhus aiat fragaus e dhus aiat torraus a su babbu de su sposu narendi: “custu dinai no dhu ollu, tenit fragu de sanguni, no de sudori”.

“E chini ses tui po fuedhai aici” – aiat pregontau su sposu.

“Deu seu Martinu e sciu chini ses e ita ses circhendi, mancai non mi dhu nerast tui”.

“Martinu? Martinu chini?” – aiat torrau su sposu

“Martinu de Paraulas Bonas” – aiat aciuntu su babbu de sa sposa

E su sposu: “Chini? Cudhu Martinu chi nant?”

“Sissi, propriu deu! E mi portas a innantis”.

E su sposu: “Chi ses Martinu de Paraulas Bonas, naramind’una!”

“Unu est prus su Soli de sa Luna” – aiat nau Martinu

 E cudhu: “E chi ses Martinu de Paraulas Bonas, mi nd’as a nai duas”

 “Duas sunt is Taulas de Mosei, cun apitzus scrita sa Lei, chi Deus dhi aiat donau in su monti Sinài, narendi in nomini de su Babbu, de su Fillu, de su Spiridu Santu Amen”

 “E chi ses Martinu de Paraulas Bonas, mi nd’as a nai tres”

 “Tres sunt is tres marias, chi sighiant in is bias, cua cua e tremi tremi, candu Gesus bandàt a pei in s’ortu de Gerusalemmi. Duas sunt is Taulas de Mosei, cun apitzus scrita sa Lei, chi Deus dhi aiat donau in su monti Sinài, narendi in nomini de su Babbu, de su Fillu, de su Spiridu Santu Amen”

“E chi ses Martinu de Paraulas Bonas, mi nd’as a nai cuatru”

“Cuatru sunt is Evangelistas, chi cun is origas e sa vista, ant biu e ant contau, Su chi at fatu e su chi at nau, candu Gesus bandàt a pei in totu sa Galilea. Tres sunt is tres marias, chi sighiant in is bias, cua cua e tremi tremi, candu Gesus bandàt a pei in s’ortu de Gerusalemmi. Duas sunt is Taulas de Mosei, cun apitzus scrita sa Lei, chi Deus dhi aiat donau in su monti Sinài, narendi in nomini de su Babbu, de su Fillu, de su Spiridu Santu Amen”

 “E chi ses Martinu de Paraulas Bonas, mi nd’as a nai cincu”

 “Cincu sunt is cincu liagas chi ant fatu a Gesu Cristu in su Monti Golgota. Quatru sunt is Evangelistas, tres sunt is tres Marias, Duas sunt is taulas de Mosei, in nomini de su Babbu, de su Fillu, de su Spiridu Santu Amen”

 “E chi ses Martinu de Paraulas Bonas, mi nd’as a nai Ses”

“Ses sunt is Ses Cerèus chi alluxiant in Galilea, in sa noti de cent’e una notti (*), Cincu sunt is cincu liagas, Quatru sunt is Evangelistas, tres sunt is tres Marias, Duas sunt is taulas de Mosei, in nomini de su Babbu, de su Fillu, de su Spiridu Santu Amen”.

 “E chi ses Martinu de Paraulas Bonas, mi nd’as a nai Seti”

 “Seti sunt is seti Donus Chi su Spiridu at donau, po agiudai a fai a bonu a dognia omini batiau. Ses sunt is Ses Cerèus, Cincu sunt is cincu liagas, Quatru sunt is Evangelistas, tres sunt is tres Marias, Duas sunt is taulas de Mosei, in nomini de su Babbu, de su Fillu, de su Spiridu Santu Amen”.

 “E chi ses Martinu de Paraulas Bonas, mi nd’as a nai Otu”

“Otu sunt is Otu Corus chi cantànt a totu boxi, candu Gesùs sudàt sanguni in s’Otu de su Getzemani. Seti sunt is seti Donus, Ses sunt is Ses Cerèus, Cincu sunt is cincu liagas, Quatru sunt is Evangelistas, tres sunt is tres Marias, Duas sunt is taulas de Mosei, in nomini de su Babbu, de su Fillu, de su Spiridu Santu Amen”.

 “E chi ses Martinu de Paraulas Bonas, mi nd’as a nai Noi”

 “Noi sunt is Noi Ordinamentus, de sa Cresia is istrumentus, po sa vida regulari po dognia bonu Cristianu, Otu sunt is otu Corus, Seti sunt is seti Donus, Ses sunt is Ses Cerèus, Cincu sunt is cincu liagas, Quatru sunt is Evangelistas, tres sunt is tres Marias, Duas sunt is taulas de Mosei, in nomini de su Babbu, de su Fillu, de su Spiridu Santu Amen”.

“E chi ses Martinu de Paraulas Bonas, mi nd’as a nai Dexi”

“Dexi sunt is dexi Cumandamentus, chi in is Testamentus becius, a Mosei aiant donau in su Monti Sinnài. Noi sunt is Noi Ordinamentus, Otu sunt is otu Corus, Seti sunt is seti Donus, Ses sunt is Ses Cerèus, Cincu sunt is cincu liagas, Quatru sunt is Evangelistas, tres sunt is tres Marias, Duas sunt is taulas de Mosei, in nomini de su Babbu, de su Fillu, de su Spiridu Santu Amen”.

 “E chi ses Martinu de Paraulas Bonas, mi nd’as a nai Undixi”

 “Undixi sunt is Undiximila Virginis, de su populu Barbarigu, cun Ursula in primu carrigu, totus mortas po sa fidi. Dexi sunt is dexi Cumandamentus, Noi sunt is Noi Ordinamentus, Otu sunt is otu Corus, Seti sunt is seti Donus, Ses sunt is Ses Cerèus, Cincu sunt is cincu liagas, Quatru sunt is Evangelistas, tres sunt is tres Marias, Duas sunt is taulas de Mosei, in nomini de su Babbu, de su Fillu, de su Spiridu Santu Amen”.

 “E chi ses Martinu de Paraulas Bonas, mi nd’as a nai Doxi”

“Doxi sunt is doxi apostulus chi Gesus aiat sceberau candu andàt a pei in terra po is bias de Galilea, Undixi sunt is undiximila Virginis, Dexi sunt is dexi Cumandamentus, Noi sunt is Noi Ordinamentus, Otu sunt is otu Corus, Seti sunt is seti Donus, Ses sunt is Ses Cerèus, Cincu sunt is cincu liagas, Quatru sunt is Evangelistas, tres sunt is tres Marias, Duas sunt is taulas de Mosei, in nomini de su Babbu, de su Fillu, de su Spiridu Santu Amen”.

 “E chi ses Martinu de Paraulas Bonas, mi nd’as a nai Treixi”

 “Treixi no est lexi (**), no est Lei, a milli e prus passus foras de mei e su mari chentz’e fundu ti ndi pighit in su profundu. Sparessi de innoi e de mei, in nomini de su Babbu, de su Fillu, de su Spiridu Santu Amèn.

Aici su dimoniu, chi aiat pigau sa figura de bellu piciocu, fit isparessiu in d-una sboffetada de fogu, impari cun totu sa cambarada, cuadhus e prendas e su babbu de sa sposa e totu sa famiglia cosa sua, aiant cumprendiu su beni chi aiant fatu a issus etotu, arricendi in domu su Sant’Omini.

=============

(*) cun meda probabilidadi sa frasi “in sa noti de centu e una noti” est manixiada po nai ca cussa est una noti de regordai, una noti chi no si ripitiat prus, cun su matessi significau de candu in Italianu costumaus a nai “la notte di mille e una notte” po nai una noti ispecialli.

(**) Is Paraulas Mannas o, berus siat, Is Beridadis de sa Fidi, si firmànt a doxi, poita doxi, po is populus antigus, furint is divinidadis paganas ( a is calis pentzàt su Dimoniu e Martinu d’arrespundiat segundu sa lei de Deus). Custas Divinidadis beniant inditadas cun su numuru e, giai chi Doxi est abarrau in is maneras de si esprimi de su Sardu, fait a pentzai chi sa de Doxi depiat essiri sa divinidadi prus importanti. Cantu bortas, sentza de si ndi sapiri eus nau “Santu Doxi” po nai “Deus meu” (in is partis de s’Oristanesu si imperat ancora) o cantus bortas eus imperau sa frasi “Cunnu Doxi” o “Su Cunnu Doxi), inditendi, sentza de dhu sciri, sa parti femmina de su Deus (Su Deus fit mascu e femmina in su matesssi momentu).

Est bellu puru su biri comenti, sa traditzioni Sarda, sminguat s’intelligentzia de su Dimoniu. In custu contu, su Dimoniu, biendisì arrespustu sentza de duda peruna, circat de fai fadhiri Martinu circhendidhi sa de treixi Paraulas, ma Martinu, prus abili de issu, spudat in faci a su Dimoniu totu sa scientzia cosa sua, fundada in sa Lei de Deus, fendidhu fuiri de sa terra.